marți, 24 noiembrie 2009

Ganduri ...


În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol...

Aş fi vrut să-i arăt ce frumos se desprind frunzele: "Vezi, unele sunt roşii, altele ca lămâia, şi una pluteşte... acolo... Hai s-o prindem şi s-o păstrăm..."

Vreau să ştii că n-ai fost pentru mine o aventură … Ai fost împlinirea unui vis foarte vechi, iubirea mea cea mare!

M-am indragostit asa, ca atunci cand faci o boala. Fara sa vreau, fara sa cred, impotriva vointei mele si fara putinta sa ma apar dupa aceea.

Si cu cat il ignoram … cu atat mai tare ma indragosteam de el …

Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor... cum să-ţi explic? ... neliniştea mea...

Din zambetul meu vesel si zglobiu nu mai ramane decat o farama, foarte trista …

Uneori am impresia ca nu iti dai seama de sansa pe care o avem …

Dar am trecut pe langa el … cu dragostea de mana …

Mi se pare că asist la mai multe piese de teatru care se joacă în acelaşi timp, că decorurile se schimbă deodată şi încerc să prind câte ceva din fiecare. Sau că citesc mai multe cărţi concomitent. Aş vrea să le urmăresc pe toate. Şi să le înţeleg.

Sufletul tau propriu si pasiunile prietenilor – iata ceea ce e cu adevarat fermecator in viata …

Prin asta spun o mare parte din ceea ce simt ... chiar daca nu sunt cuvintele mele ... G.G ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu