Uneori ma simt prinsa ca intr-o capcana … obligata sa zambesc intruna, ca sa nu afle nimeni ceea ce simt de fapt … parca toate imi merg prost … nu stiu ce vreau … nu stiu ce simt … ies p’afara … un suc … o barfa … toate bune si frumoase … ajung acasa … inchisa intre cei 4 pereti ai camerei mele … ma apuca nostalgia … o adiere de durere, de parere de rau, de mahnie … izvoraste in inima mea ... “ ma asez si imi iau capul in maini. Visez sa il pot desuruba, sa-l pun jos in fata mea si sa ii trag un sut ca sa se duca invartindu-se cat mai departe cu putinta … atat de departe incat sa nu mai fie gasit niciodata … dar nici macar nu stiu sa sutez … as nimeri pe de laturi … asta e sigur “ .
Mai bine “ inchei aici … ca doare … “ [ G.G ... ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu