Dintre irealele umbre ale noptii se reintoarce viata adevarata, asa cum am cunoscut-o. Suntem nevoiti sa continuam de acolo de unde am lasat-o ... si atunci ni se strecoara in suflet cumplitul simtamant al obligatiei de a urma si mai departe cheltuiala de energie in acelasi epuizant ciclu al deprinderilor stereotipe, sau poate dorinta salbatica si dezlantuita ca pleoapele sa ni se ridice intr-o buna dimineata asupra unei lumi ce-a fost pe intuneric modelata din nou pentru a ne bucura pe noi ... o lume in care lucrurile sa aiba forme si culori proaspete ... sa fie transformate ori sa ascunda mistere ... o lume in care din trecut sa mai ramana foarte putin, ori chiar nimic ... sau, in orice caz, sa nu mai pastreze nici o forma constienta de indatorire sau parere de rau, caci pana si amintirea bucuriilor aduce amaraciune ... si amintirea placerilor pricinuieste suferinta ...

[ G.G. ]